Portrete între realitate şi ficţiune. Schiţe

Între portretul fizic şi moral al personajelor pe care le desenează în creion, Carmen Elisabeth Puchianu nu face neapărat o disjuncţie, dar afirmă cu tărie că există o caracteristică în fiecare dintre noi, care dă, la un moment dat, tonul „întregului ansamblu“, astfel că, artista surprinde într-o fracţiune de secundă, alura personajului pe care îl vede în acţiune şi cu rapiditate îl schiţează în grafică. De cele mai multe ori, fie expresia acestuia, fie un gest şi chiar atitudinea în care este surprins sunt relaxate, necontrolate sau doar bizare. Arareori pasivitatea personajului se află în atenţia autoarei. Ea însăşi în permanentă mişcare, dacă nu fizică, cu certitudine psihică, Carmen Elisabeth Puchianu este atrasă de dinamica emoţională ori corporală a celui pe care îşi focalizează atenţia. Prin urmare, ceea ce vedem pe hârtie este rezultatul observaţiei directe, uneori jucăuşe, alteori răutăcioase. Artista nu-şi măguleşte modelele, nu le flatează, deci, nu le idealizează. Autoportretele sale se situează în acelaşi plan al analizei „chirurgicale“. Cu portretele câinelui său Bauschan lucrurile stau însă altfel. Abia în ele iese la iveală tandreţea artistei în ductul mai puţin ascuţit, în respectarea proporţiilor şi „zugrăvirea“ lui Bauschan în datele sale cunoscute. Dacă reprezentarea omului este realizată într-un stil aproape în mod exclusiv caricatural, în desenele care îl surprind pe Bauschan – dorinţa rememorării unei perioade frumoase împreună cu prietenul patruped  – îi insuflă artistei o abordate plină de duioşie.

 

Dar caricaturile lui Carmen Elisabeth Puchianu nu ies întotdeauna din dezaprobare sau din severitatea îndreptată către oameni, ci mai curând din nevoia stringentă ca firescul să preia frâiele existenţei noastre.

Dr. Roxana Păsculescu,

critic și istoric de artă,

realizatoare Radio România Cultural

Konterfeis zwischen Realität und Fiktion

Die Ausstellung widerspiegelt Beobachtungen in enger Verbindung sowohl mit meinen literarischen und theatralischen Darstellungen, als auch mit meinem unmittelbaren gesellschaftlichen Umfeld. Mein zeichnerisches Anliegen ist weniger eine naturgetreue Repräsentation menschlicher Porträts, als viel mehr die Wiedergabe von Allüren, Haltungen und inneren Emotionen, so wie diese sich in Physiognomien, Gesten und Körperhaltungen reflektieren. Die meisten Skizzen geben fiktive Konterfeis wieder, deren Vorlagen in meinen Texten zu finden sind oder auf reale Figuren zurückgehen, die mir irgendwann irgendwo aufgefallen und als Momentaufnahmen festgehalten worden sind. Familienangehörige und Auserwählte meines engeren Freundeskreises werden wahlweise nachgebildet, ebenso das eigene Selbst, alle meist in karrikiert grotesker Verfremdung. Eine Sonderstellung nimmt  mein Hund Bauschan ein, den ich unter all meinen Modellen angeblich am liebevollsten dargestellt habe.

Das Zeichnen mit Bleistift ist meine früheste künstlerische Ausdrucksform und begleitet mich über Jahrzehnte mit kürzeren oder längeren Unterbrechungen, sodass mit dieser Ausstellung ein lange gehegter Wunsch in Erfüllung geht. Die Ausstellung fasst eine Auswahl von Skizzen zusammen, die im Zeitraum 2006 bis 2024 entstanden sind.

Carmen Elisabeth Puchianu

Schrftdtellerin, Theatermacherin, Zeichnerin